Sunday, December 12, 2010

TISA SI TRATAMENTUL ANTICANCER



Tisa.

TISĂ.

Taxus baccata Fam. Taxaceae.

Denumiri populare: tisar, tisoi.

Descriere- arbust declarat monument al naturii. Creşte la umbră, uneori cultivat ornamental. Tulpină înaltă de 10-15m, cu scoarţă subţirepe care se formează ritidom de timpuriu, subţire, cenuşiu-roşcat. Se exfoliază în plăci. Lemnul omogen, cu alburn îngust, alb-gălbui sau alb cenuşiu verzui şi duramen brun-roşiatic, dungat închis, inele anuale foarte înguste, distincte, fără canale rezinifere.


Coroană ovoid-conică, dezvoltată până aproape de sol, cu cetină bogată, deasă. Muguri ovoizi, grupaţi la vârful lujerului. Frunze liniar-lăţite, plane, lungi de 2-3cm, late de 2 mm, lipsite de dungi albe pe dos, dispuse pectinat, fără canale rezinifere. Flori unisexuat dioice. Sămânţă ovoidă la maturitate acoperită cu aril roşu. Capacitate de înmulţire prin lăstari, butaşi, marcote. Longevitate 2000-3000 ani. Este veşnic verde.


În tradiţia populară: tisă, muştar, usturoi, amestecate bine, se turna pe gâtul vitelor, contra turbării, şi apoi li se slobozea sânge de la 2 vene de la grumaz.


Toxicitate: este o plantă toxică care se folosea pentru otrăvirea săgeţilor. Toxicitate mai mare au frunzele în special iarna. Teofrast menţionează că frunzele sunt veninoase. Iulius Cezar arată că galii otrăveau săgeţile cu sucul extras din fructele (sămânţa învelită în alil).


Compoziţie: tisa conţine taxol care este un excelent antimicotic. Se poate folosi în special contra cancerului. Se face tratament cu mare atenţie fiind o plantă toxică.


În unele locuri se mai foloseşte şi astăzi pentru proprietăţile emenogoge, abortive, antiovulare şi hipertensive. Provoacă apariţia ciclului întârziat, scade tensiunea.

Atenţie! Folosirea frunzelor provoacă adesea accidente mortale. Toate părţile plantei sunt otrăvitoare.


Medicina populară o foloseşte ca abortiv, emenagog, antiovulare şi hipotensivă. Provoacă apariţia ciclului menstrual întârziat. Provoacă avortul. Împiedecă ovulaţia la femei, scade tensiunea arterială.


Taxolul- o speranţă pentru cancer.


O substanţă naturală împiedică înmulţirea celulelor canceroase.

Taxolul este o substanţă puternic anticanceroasă extrasă din scoarţa arborelui de tisa şi a devenit emblema binefacerilor ce se pot aştepta de la exploatarea bidiversităţii de substanţe naturale produse prin silenţioasa fotosinteză de către plante.


Încă din 1962, botanistul american Arthur Barclay prospecta pădurile din vestul SUA pentru a depista substanţe medicamentoase naturale în special anticanceroase. Una dintre ele a fost taxolul, substanţă care avea să fie comercializată ca medicament abia după 30 de ani, după ce I s-a stabilit mecanismele de acţiune antitumorală.


Taxolul nu influenţează replicaţia AND nuclear, deci nu este generator de mutaţii genetice şi împiedică înmulţirea celulelor canceroase prin dizolvarea fusului mitotic format din proteine numite tubuline, care distribuie exact cromozomii dedublaţi între celulele „fice”. Cele mai bune rezultate s-au obţinut în combaterea cu taxol a cancerului ovarelor.


Dar există şi o problemă cantitativă: tisa creşte foarte încet, iar cererea de taxol este din ce în ce mai mare. Pentru a se obţine suficientă scoarţă ar trebui sacrificaţi zeci de mii de arbori de tisa. Aceasta în condiţiile, în care acest arbore este destul de rar prin păduri. Aşa că au apărut şi divergenţe între organizaţiile ecologiste şi institutele de cercetări medicale.


O rezolvare a venit din Franţa unde, Daniel Guenard a extras din frunze şi rămurele de tisa europeană (acelaşi Taxus baccata) un precursor activ al taxolului, din care prin semisinteză chimică se obţine o nouă moleculă. Taxoterul- de 2 ori mai activă. Deoarece recoltarea frunzelor şi ramurilor nu distruge arborele, s-au rezolvat două probleme: obţinerea nedistructivă a materiei prime şi producerea semisintetică a taxoterului, în condiţii industriale. În anul 1995, taxolul şi taxoterul participau egal pe piaţa europeană a medicamentelor anticanceroase.


Pe de altă parte, s-au sintetizat deja mai multe mii de analogii şi derivaţi chimici ai taxolului, iar cercetarea se orientează spre noi indicaţii şi prescripţii medicale a acestor substanţe, cu diferite utilizări în combaterea celor mai variate boli, unele foarte grave. De altfel, se şi întrevede o „explozie” a colaborării între biosinteză şi sinteza chimico-farmaceutică, urmările fiind pozitive pentru sănătatea omenirii.

sursa comarion

0 comments:

Post a Comment