Tuesday, December 14, 2010

Virtual Serenity: The Journey Within



Share/Bookmark

Sacral Nirvana - Oliver Shanti- japan



Share/Bookmark

Sunday, December 12, 2010

Spatiul Iubirii 5 din 5 [ro-sub].avi



Share/Bookmark

Leacuri din farmacia strabunilor


In Bulgaria i se mai spune si darul Sfintei Maria. Se considera ca cel care are anghinare nu are nevoie de nici un fel de medicament. Este una dintre cele mai bune plante medicinale in tratarea bolilor de ficat: hepatata, icter, ciroza, afectiuni cauzate de diverse medicamente, de radiatii, de alcool. La fel de eficienta e si in tratarea afectiunilor splinei, al calculilor biliari, in diverse inflamari ale cailor biliare, colecistita, hemoroizi, varice, obezitate.

Bolile mentionate se tratau cu anghinare inca de pe vremea dacilor. Medicii vechi considerau ca virusii, bolile, in general, sunt alcatuite din celule vii care, asemenea unor dusmani nemilosi, ataca organismul, iar daca organismul nu se poate apara singur, nu poate trimite in lupta armatele sale de anticorpi, atunci el trebuie ajutat cu celule vii, cu aliati.

Ei sunt cei ce vor birui infectia, fara sa afecteze organismul. Medicamentele, majoritatea pe baza de compusi chimici, distrug boala, dar, o data cu ea, si organismul. Din pacate, putini mai tin cont de acest lucru, dar urmarile se vor vedea peste ani cand, slabit peste masura, organismul va ceva la cel mai mic stimul de origine virala.

Pentru ca, in ziua de astazi, oamenii sunt mai comozi si prefera sa inghita niste pilule decat sa bea ceaiuri – si cat de greu e de facut un ceai. {i totusi, cum sa ne explicam explozia de , care vin sa trateze o serie de boli in care produsele farmaceutice se dovedesc inutile? Evident, aceste plante miraculoase au trecut proba timpului.

Un leac fara contraindicatii

Anghinarea este, intr-adevar, o planta miraculoasa. Este printre putinele plante care nu are nici daunatori si nici boli. Mai mult, folosita in tratamente, nu are nici un fel de contraindicatii si nici efecte secundare. Poate fi plantata doar primavara, la o adancime de circa 1,5 cm si la distante de 50 cm, de preferat in locuri insorite.

Rezista la seceta - poate fi udata doar o data pe saptamana, ceea ce inseamna ca puteti pleca linistiti in concediu – si este rezistenta la frig, putand suporta geruri de pana la –10 grade C. Semintele de anghinare se coc in lunile august-septembrie si reprezinta principala materie prima in trartament, continand o serie de vitamine si substante active care stimuleaza cresterea trombocitelor in sange.

Anghinarea, ca planta de decor

Pentru cei pe care inca nu i-am convins, inca, de necesitatea unui tratament naturist pe baza de anghinare, sa le prezentam planta sub aspect decorativ. Pusa intr-un ghiveci mai mare, anghinarea creste aidoma unei meduze mari, cu frunze mari si ondulate, colorate intr-un superb verde inchis, cu desene sidefii si cu spini lungi pe margini. Pe tulpina inalta de pana la 160 centimetri regasim florile de culoare purpurie.

Semintele, maronii, au o forma ovoidala si sunt asezate in teci de 3 – 8 milimetri, care au un mic mot alb. Atat sucul, cit si radacina au proprietati terapeutice. Ghimpii pe care-i are fac ca nici animalele si nici pasarile sa nu se apropie de planta, asa incat, cei care au animale de casa pot sa stea linistiti, intrucat acestea nu vor strica minunata planta. Cei care locuiesc la casa o pot sadi si de-a lungul gardului, devenind un al doilea gard viu, de care copiii nu pot trece si care confera si un aspect placut pentru cei care privesc.

Mod de folosire

30 gr. de seminte se piseaza pulbere. Peste ele se toarna 0,5 l apa. Se fierbe la foc mic pana se evapora jumatate din lichid. Se strecoara. Se bea cite o lingurita din ora in ora de dimineata pana seara sau se ia cate o lingurita de praf (pulbere) de 4-5 ori pe zi, cu 20 de minute inainte de masa. Durata tratamentului este de o luna. Se poate repeta dupa 2-3 saptamani. Urmati acest tratament si nu veti regreta. De preferat, in toata perioada tratamentului, sa nu se ia pastile, exceptate fiind cazurile grave.

Autor: Ana-Maria

Ritual dacic pentru vindecarea bolilor de stomac


Doamna Ilinca Teodor suferea de stomac. Atat de mari erau durerile, ca o incovoiau. Medicamentele nu-si faceau deloc efectul iar la analize, rana din stomac se marea de la o luna la alta. Pana la urma a inceput sa mearga si la biserica, sa se roage Maicii Domnului. Vazandu-i ravna, intr-una din zile, preotul aluat-o de-o parte si i-a prezentat o batrana vioaie. I-a spus:

“Acum Ilinca, sa te invete ea ce trebuie sa faci, pentru ca rugaciunile tale sa fie ascultate".

Si i-a explicat femeia pe indelete. A facut rost de cateva radacini de rostogol, o planta care traieste pe campurile unde pasc vite si care este plina de tepi. Radacinile se spala bine cu aghiazma, apoi se pun intr-un stergar alb. Timp de 3 saptamani, in fiecare duminica, se merge cu stergarul la biserica si se asculta Sfanta Liturghie, tinand in mana stanga radacinile, scoase din stergar, pentru a fi in contact direct cu palma. La sfarsitul slujbei, se iau 3 lumanari si se aprind la vii, spunand:

“Iau de la pamant planta si de la Dumnezeu leacul”.

Acasa, stergarul va fi tinut permanent linga o sursa de caldura. Dupa 21 de zile, radacinile se piseaza marunt si se pun intr-o sticla pana la ¾ din ea. Se toarna peste lcool de tara, de 40 – 50 de grade. Se lasa la macerat timp de 2 saptamani, agitand in fiecare zi. Sticla trebuie ferita delumana. Dupa cele 14 zile se strecoara continutul si se ia cate o lingura de 3 ori pe zi, inaintea fiecarei mese (cel putin 30 de minute).

Leacul vindeca bolile severe de stomac si regularizeaza metabolismul.

Atentie, leacul nu inlocuieste tratamentul recomandat de medic ci este complementar.

sursa razboiul nevazut

LEACURI POPULARE


Daca aveti dureri de dinti sau de masele si dintr-un motiv sau altul, in acel moment nu puteti apela la serviciile unui stomatolog, puteti incerca un leac vechi de cand lumea. Curatati 7 catei de usturoi si pisati-i bine de tot, pina cand se transforma in pasta. Luati ulei Sfantit de la o biserica.

Daca durerea este pe partea dreapta a capului, se va lucra pe mana dreapta. Si invers.

Mai intai se face o frectie usoara a incheieturii mainii cu suc de usturoi.

Apoi stabiliti exact unde se simte pulsul. Pe acest loc se pune usturoi pisat marunt care se leaga cu o fasa strans. Usturoiul trebuie sa se lipeasca cat mai bine de piele acolo unde se simte pulsul.

Daca potiunea cu usturoi nu este etans aplicata pe incheietura mainii, nu garantam efectul.

Atentie!

Etans nu inseamna strans!

TISA SI TRATAMENTUL ANTICANCER



Tisa.

TISĂ.

Taxus baccata Fam. Taxaceae.

Denumiri populare: tisar, tisoi.

Descriere- arbust declarat monument al naturii. Creşte la umbră, uneori cultivat ornamental. Tulpină înaltă de 10-15m, cu scoarţă subţirepe care se formează ritidom de timpuriu, subţire, cenuşiu-roşcat. Se exfoliază în plăci. Lemnul omogen, cu alburn îngust, alb-gălbui sau alb cenuşiu verzui şi duramen brun-roşiatic, dungat închis, inele anuale foarte înguste, distincte, fără canale rezinifere.


Coroană ovoid-conică, dezvoltată până aproape de sol, cu cetină bogată, deasă. Muguri ovoizi, grupaţi la vârful lujerului. Frunze liniar-lăţite, plane, lungi de 2-3cm, late de 2 mm, lipsite de dungi albe pe dos, dispuse pectinat, fără canale rezinifere. Flori unisexuat dioice. Sămânţă ovoidă la maturitate acoperită cu aril roşu. Capacitate de înmulţire prin lăstari, butaşi, marcote. Longevitate 2000-3000 ani. Este veşnic verde.


În tradiţia populară: tisă, muştar, usturoi, amestecate bine, se turna pe gâtul vitelor, contra turbării, şi apoi li se slobozea sânge de la 2 vene de la grumaz.


Toxicitate: este o plantă toxică care se folosea pentru otrăvirea săgeţilor. Toxicitate mai mare au frunzele în special iarna. Teofrast menţionează că frunzele sunt veninoase. Iulius Cezar arată că galii otrăveau săgeţile cu sucul extras din fructele (sămânţa învelită în alil).


Compoziţie: tisa conţine taxol care este un excelent antimicotic. Se poate folosi în special contra cancerului. Se face tratament cu mare atenţie fiind o plantă toxică.


În unele locuri se mai foloseşte şi astăzi pentru proprietăţile emenogoge, abortive, antiovulare şi hipertensive. Provoacă apariţia ciclului întârziat, scade tensiunea.

Atenţie! Folosirea frunzelor provoacă adesea accidente mortale. Toate părţile plantei sunt otrăvitoare.


Medicina populară o foloseşte ca abortiv, emenagog, antiovulare şi hipotensivă. Provoacă apariţia ciclului menstrual întârziat. Provoacă avortul. Împiedecă ovulaţia la femei, scade tensiunea arterială.


Taxolul- o speranţă pentru cancer.


O substanţă naturală împiedică înmulţirea celulelor canceroase.

Taxolul este o substanţă puternic anticanceroasă extrasă din scoarţa arborelui de tisa şi a devenit emblema binefacerilor ce se pot aştepta de la exploatarea bidiversităţii de substanţe naturale produse prin silenţioasa fotosinteză de către plante.


Încă din 1962, botanistul american Arthur Barclay prospecta pădurile din vestul SUA pentru a depista substanţe medicamentoase naturale în special anticanceroase. Una dintre ele a fost taxolul, substanţă care avea să fie comercializată ca medicament abia după 30 de ani, după ce I s-a stabilit mecanismele de acţiune antitumorală.


Taxolul nu influenţează replicaţia AND nuclear, deci nu este generator de mutaţii genetice şi împiedică înmulţirea celulelor canceroase prin dizolvarea fusului mitotic format din proteine numite tubuline, care distribuie exact cromozomii dedublaţi între celulele „fice”. Cele mai bune rezultate s-au obţinut în combaterea cu taxol a cancerului ovarelor.


Dar există şi o problemă cantitativă: tisa creşte foarte încet, iar cererea de taxol este din ce în ce mai mare. Pentru a se obţine suficientă scoarţă ar trebui sacrificaţi zeci de mii de arbori de tisa. Aceasta în condiţiile, în care acest arbore este destul de rar prin păduri. Aşa că au apărut şi divergenţe între organizaţiile ecologiste şi institutele de cercetări medicale.


O rezolvare a venit din Franţa unde, Daniel Guenard a extras din frunze şi rămurele de tisa europeană (acelaşi Taxus baccata) un precursor activ al taxolului, din care prin semisinteză chimică se obţine o nouă moleculă. Taxoterul- de 2 ori mai activă. Deoarece recoltarea frunzelor şi ramurilor nu distruge arborele, s-au rezolvat două probleme: obţinerea nedistructivă a materiei prime şi producerea semisintetică a taxoterului, în condiţii industriale. În anul 1995, taxolul şi taxoterul participau egal pe piaţa europeană a medicamentelor anticanceroase.


Pe de altă parte, s-au sintetizat deja mai multe mii de analogii şi derivaţi chimici ai taxolului, iar cercetarea se orientează spre noi indicaţii şi prescripţii medicale a acestor substanţe, cu diferite utilizări în combaterea celor mai variate boli, unele foarte grave. De altfel, se şi întrevede o „explozie” a colaborării între biosinteză şi sinteza chimico-farmaceutică, urmările fiind pozitive pentru sănătatea omenirii.

sursa comarion