Saturday, September 10, 2011

Ierburile salbatice - izvor de sanatate

Ierburile salbatice - izvor de sanatate
* Nu le rupeti ca sa le aruncati! Zalude, picante, piscacioase sau tenace, "buruienile" ascund adesea virtuti medicale incredibile. Invatati sa profitati de ele, sub toate formele! *

Delicatul mac de camp

Remediu prin excelenta

Acest "var" fragil al macului de cultura este un remediu bland impotriva anxietatii, nervozitatii, emotivitatii... Pe scurt, impotriva tuturor emotiilor nestapanite. Este apreciat - mai cu seama - de copii, datorita gustului sau dulceag, usor clorofilat.

De altfel, li se prescrie copiilor, pentru a-i ajuta sa adoarma mai usor, dar si pentru a le calma tusea. Macul de camp vindeca, de asemenea, iritatiile gatului.

Cum il recunoastem?

Dupa florile rosii-matasoase, cu pete negre la baza petalelor, dar si dupa mugurii mari, verzi, acoperiti cu perisori.

Ce parti se recolteaza?

Florile intregi si frunzele tinere - intre mai si iulie.

Cum se foloseste?

Sub forma de infuzii sau de sirop din petale. Sau in salate, impreuna cu alte plante.
Nu are contraindicatii.

Sirop din mac de camp

Ingrediente: 60 g petale proaspete de mac, 1 kg zahar.

Mod de preparare: Se pune pe foc 1 l de apa si cand clocoteste, se toarna peste petalele de mac si se lasa sa se infuzeze 10 minute. Se adauga zaharul si se lasa sa fiarba, la foc mic, pana se dizolva complet. Se toarna siropul intr-o sticla si se inchide ermetic.

Doza: 1 lingurita de sirop, de trei ori pe zi.



Usturatoarea urzica

Tonica si antiinflamatorie
Ierburile salbatice - izvor de sanatate

Nu prea indragita, din cauza intepaturilor pe care le produce, urzica este, totusi, o regina printre plantele medicinale. Principalul ei atu? E remineralizanta, bogata in aminoacizi si in fier. In plus, are efect antiinflamator, depurativ si fortifiant, ceea ce o recomanda pentru combaterea rinitei alergice, a reumatismului, a acneei, a eczemelor si chiar a cistitelor.

Este cunoscuta, de asemenea, pentru cresterea volumului de lapte la mamele care alapteaza si pentru actiunea benefica asupra prostatei (stopeaza nevoia de urinare).

Cum o recunoastem?

Are flori verzi, minuscule, adunate intr-un fel de ciorchine si frunzele ascutite si dantelate.

Ce parti se recolteaza?

Frunzele tinere si radacina (cu manusi!), din iunie pana in august.

Cum se foloseste?

Sub forma de infuzie sau gatita. Nefiind nici sarata, nici dulce, ea poate fi inclusa in absolut toate bucatele: sosuri, placinte, supe etc.
De evitat: In cazul unui tratament anti-coagulant, al insuficientei renale sau cardiace.

Supa de urzici

Ingrediente: 4 cartofi, 2-3 pumni de urzici, ulei de masline (sau smantana).

Mod de preparare: Se fierb cartofii in apa cu sare si, cand sunt aproape gata, se adauga urzicile. Se maruntesc toate in blender si se incorporeaza - dupa gust - smantana sau ulei de masline.

Pentru gradina: Ingrasamant de urzici

Reteta: puneti 1 kg de urzici in 10 l de apa si lasati-le sa fermenteze, in functie de temperatura de-afara (5 zile la 25gr., 12 zile la mai putin de 20gr.).
Filtrati, turnati zeama intr-un bidon etans (bine umplut) si tineti-o intr-un loc ferit de lumina. Diluati-o, apoi, cu putina apa (1/2 l la 10 l de zeama) si ingrasamantul - 100% natural - poate fi utilizat.

Patlagina cea gustoasa

Calmant al pielii

Secretul patlaginei il reprezinta mucilagiile, adica fibrele sale cu consistenta gelatinoasa, care atenueaza si calmeaza tusea, inflamatiile mucoasei cailor respiratorii, guturaiul, sinuzita si chiar intestinul, in caz de gastrita, diaree ori colita. Patlagina linisteste de asemenea intepaturile insectelor (si ale urzicilor) si vindeca ranile superficiale (de ex. basicile).

Cum o recunoastem?

Are flori mici si albe, formeaza un spic si sunt situate in varful unor tulpini cilindrice. Frunzele lungi, lanceolate (in forma de lance) sunt marcate de 4-5 nervuri longitudinale, aproape paralele.
Ierburile salbatice - izvor de sanatate

Ce parti se recolteaza?

Frunzele foarte tinere.

Cum se foloseste?

Sub forma de cataplasme din frunze proaspete, strivite in prealabil, sau frecate pe zona dureroasa. Sau uscate, transformate in infuzii (1 g de planta la 1 l de apa - intre 2-4 cesti pe zi). Si - surprinzator! - in salate si in sosuri.
De evitat in caz de calculi biliari sau de alergie la plantele din familia asteraceelor.

Pesto de patlagina

Ingrediente: 100 g frunze proaspete, 100 ml ulei de masline, 1 lingura otet de mere, 30 g migdale macinate (pudra), sare.

Mod de preparare: se spala frunzele, se lasa sa se scurga bine si se lasa sa se macereze peste noapte, in uleiul de masline. Se adauga otetul, sarea si pudra de migdale si se mixeaza in robotul de bucatarie. Pesto-ul obtinut, al carui gust aminteste de gustul ciupercilor, se mananca uns pe paine (tartinat) sau cu paste. Se poate conserva, la rece, cateva luni.

Pentru conservare:

* Se spala bine frunzele si radacinile cu apa cu otet, pentru indepartarea urmelor de pesticide si a parazitilor.
* Se pastreaza, pana la uscare, intr-un loc uscat, aerisit si ferit de lumina (pe impletituri de nuiele sau atarnate in ghirlande).
* Florile se usuca intinse pe hartie absorbanta (intr-un singur strat).


Invadatoarea papadie

Detoxifiant al organismului

Consumata primavara, papadia stimuleaza ficatul, eliberand astfel organismul de toxinele acumulate pe timpul iernii. Este un drenant puternic, care "descongestioneaza" pielea si articulatiile, ameliorand astfel eczemele, alergiile sau durerile articulare provocate de guta. Si nu in ultimul rand, stimuleaza digestia, diminuand balonarile si constipatia. Toate acestea fiind calitati ale unei plante "ordinare"...

Cum o recunoastem?

Florile ei galbene ca aurul si frunzele lungi si dantelate sunt bine cunoscute.

Ce parti se recolteaza?
Ierburile salbatice - izvor de sanatate

Radacinile, toamna. Frunzele, primavara sau la inceputul verii, imediat ce ies din pamant, inainte de aparitia mugurilor. Trebuie evitate marginile drumurilor circulate si campiile tratate cu pesticide.

Cum se foloseste?

Frunzele tinere se mananca crude, in salate, de pilda. Radacinile se fierb sau se usuca si se consuma sub forma de infuzii.
De evitat - in cazul alergiilor la plantele din familia asteraceelor si al calculilor biliari.

Infuzie detoxifianta

Ingrediente: 30 g de radacina uscata de papadie.
Mod de preparare: Amestecati radacinile spalate si taiate marunt cu 1 l de apa. Lasati-le sa fiarba cateva minute si apoi sa se infuzeze 1/2 de ora. Beti cate un litru pe zi, vreme de 10 zile pe luna.

Coada-calului

Intaritor al oaselor

Numita si iarba-ursului, coada-manzului etc., aceasta planta, care exista inca de pe vremea dinozaurilor, este o minunata sursa de siliciu, un oligoelement structurant.

De aceea este extrem de folositoare pentru refacerea oaselor in caz de fracturi, ea "resorbind" edemele produse de soc. Intareste, de asemenea, tendoanele si ligamentele. Iar bunicile noastre o foloseau, pe buna dreptate, impotriva parului si unghiilor casante. Super eficienta!
Ierburile salbatice - izvor de sanatate

Cum o recunoastem?

Florile sale, niste tije maronii arhaice, se termina intr-un soi de spic, cu solzi in loc de frunze.

Ce parti se recolteaza?

Tulpinile de un verde pal (sterile), care cresc chiar dedesubtul florilor, la inceputul verii.

Cum se foloseste?

Sub forma de decoct.
De evitat - in caz de tulburari cardiace sau renale, la femeile gravide sau care alapteaza si al copiilor.

Decoctul care "renoveaza"

Ingrediente: 10 tulpini uscate (sau 100 g proaspete).
Fierbeti tulpinile in 2 l de apa, circa 15-20 de minute, la foc mic. Beti decoctul de trei ori pe zi, vreme de 10 zile.

Discreta tataneasa

Cicatrizeaza bubele

Intre plantele "banale", tataneasa este cea mai eficienta pentru vindecarea micilor rani cutanate. O virtute care se datoreaza alantoinei, un compus azotat care accelereaza regenerarea pielii si a mucoasei. Tataneasa este, de asemenea, o foarte buna sursa de vitamina B12.
Ierburile salbatice - izvor de sanatate

Cum o recunoastem?

Florile ei au o corola violeta sau rozacee, si mai rar alba, formata din 5 petale.

Ce parti se recolteaza?

Radacinile si frunzele, primavara sau vara.

Cum se foloseste?

Frunzele proaspete se aplica - in cataplasme - pe plagi. Din radacinile uscate se prepara un "balsam".
Atentie: consumul intern al radacinii de tataneasa este foarte periculos: planta contine alcaloizi toxici pentru ficat si chiar cancerigeni.

Balsam de tataneasa

Ingrediente: 30 g radacina proaspata, 1 l ulei vegetal.

Fierbeti radacina in ulei, aproximativ 30 de minute, strecurati-o si presati-o, pentru a recupera maceratul. Turnati "balsamul" in borcane mici si inchideti-le cat este cald.


ALCHIMIE CASNICA

Tincturi din plante

Luna august este rastimpul miraculos cand majoritatea plantelor medicinale se apropie de maturitate. Acum, ele sunt bune de recoltat pentru a fi transformate in ceaiuri, alifii, tincturi si uleiuri.

Problema infuziilor nu este atat de grea: tot timpul, la piata si la magazinele de plante medicinale, se gasesc, peste toamna si iarna, flori si ierburi uscate. Dar alifiile, tincturile si uleiurile de plante se prepara din flori si ierburi proaspete.

Iata de ce va recomandam cateva retete pe care le puteti pregati foarte usor, si singuri, acum, cand anotimpul plantelor medicinale este in toi. Din nici o casa nu ar trebui sa lipseasca o farmacie verde la indemana, un ajutor de nadejde atunci cand sanatatea devine subreda.

Prepararea tincturilor

Tincturile sunt de fapt esente de plante, obtinute prin combinarea lor cu alcool, rachiu de secara (secarica) sau de fructe (tuica) de 40 de grade. Se prepara la fel ca si uleiul de plante: se umple o sticla pana la gat cu flori ori plante intregi, taiate, iar deasupra se toarna lichidul, astfel ca el sa acopere continutul.

Se inchide bine sticla cu dopul si se pune intr-un loc cald, vreme de 14 zile (sau chiar mai mult) scuturand, din cand in cand, sticla, pentru ca lichidul sa se amestece cu esenta din plante.
Ierburile salbatice - izvor de sanatate
Tincturile se folosesc si pe cale interna, sub forma de picaturi, si pe cale externa, in comprese sau amestecate in alifii.

* Tinctura de brusture (se folosesc cu efect exceptional radacinile plantei, spalate bine cu peria, apoi taiate marunt si acoperite cu rachiu): reumatism si umflaturi reumatice ale membrelor (se frectioneaza locurile bolnave).

* Tinctura de urzica (se folosesc radacinile, recoltate primavara sau toamna) - boli de ficat si fiere, afectiuni ale splinei (chiar si tumori), inflamatii ale mucoasei stomacului, mucozitati pe caile respiratorii, crampe la stomac, ulcer, infectii intestinale, boli de plamani.

* Tinctura de traista-ciobanului (se pune planta intreaga, taiata marunt) - atrofie musculara, molesirea sfincterelor, hernie inghinala, prolaps intestinal (frectii externe in dreptul locurilor bolnave).

* Tinctura de sunatoare (doua maini de flori culese pe soare se pun intr-un litru de rachiu. Se lasa la soare trei saptamani) - suferinte ale nervilor - nevralgii, nevroze, insomnii, nervi slabi (se iau 10-15 picaturi pe zi intr-o lingura de apa); extern, se fac frectii pe locurile dureroase.

* Tinctura de galbenele (o mana de flori intr-un litru de secarica sau tuica) - comprese (cu apa fiarta si racita) puse pe rani, hematoame, intinderi musculare, tumori canceroase, contuzii, cucuie.

* Tinctura de coada-soricelului (se culeg florile pe soare) - actioneaza asupra maduvei oaselor si a sirei spinarii, stimuland irigarea cu sange, osteoporoza, carii osoase (se ung zonele bolnave de mai multe ori pe zi).

* Tinctura de cimbru (se culeg tulpinile pe soare) - intarirea membrelor la copiii subdezvoltati si scleroze multiple (ungeri si masaje cu tinctura pe membre).

* Tinctura de coada-calului (10 g de planta cu 50 ml de rachiu) - transpiratia picioarelor (se ung picioarele, spalate si bine sterse, cu tinctura).
Share

Transformă-te pe tine însuţi, începând prin a te accepta aşa cum eşti!

Share


de Lara Damian

Chiar noţiunea în sine de auto-transformare poate adeseori implica o profundă nemulţumire faţă de noi înşine şi faţă de viaţă.

Însă, o astfel de atitudine nu este una fericită, deoarece ea poate fi contraproductivă, dacă urmărim să ne transformăm.

Să explicăm mai întâi cum anume faptul de a ne accepta pe noi înşine nu înseamnă să renunţăm la a ne transforma pe noi înşine; de fapt, aceasta va face ca întregul proces de auto-transformare să fie mult mai plăcut:

Ne stabilim singuri standardele de auto-transformare

Adeseori suntem nefericiţi deoarece ne judecăm pe noi înşine după anumite standarde nerealiste, care au de cele mai multe ori de-a face cu aşteptările stabilite de ceilalţi sau de societate.

Acceptând anumite linii directoare exterioare în ceea ce priveşte auto-transformarea noastră, noi de fapt ne comparăm cu ceilalţi. Acceptându-ne pe noi înşine aşa cum suntem, ne permite să ne judecăm auto-transformarea nu după criteriile stabilite de alţii, ci după reperele noastre anterioare.

Ne focalizăm asupra părţii pozitive

Adeseori pierdem atât de mult timp focalizându-ne asupra greşelilor şi eşecurilor noastre, încât ele ne ocupă tot spaţiul mental, nelăsându-ne loc să ne apreciem propriile calităţi.

Gândindu-ne în mod constant la slăbiciunile noastre, le vom da în felul acesta un fel de putere şi ne vom simţi din ce în ce mai neputincioşi în a le depăşi.

Însă, dacă ne acceptăm aşa cum suntem, cu bune şi rele, ne vom putea apoi focaliza asupra amplificării calităţilor pe care le deţinem şi, în timp, vom observa că slăbiciunile noastre nu mai au atâta putere.

Deci, cea mai eficientă modalitate de a ne reduce slăbiciunile nu este aceea de a ne focaliza asupra lor, ci de a manifesta, în schimb, calitatea contrară acelei slăbiciuni.

Devenim capabili să trăim în prezent

Auto-acceptarea înseamnă să acceptăm tot ceea ce am făcut în trecut, indiferent cât de condamnabil ar fi acel lucru: ceea ce a fost făcut, a fost făcut şi nu putem face nimic să schimbăm asta acum. Putem doar, şi este chiar indicat, să învăţăm din greşelile pe care le-am făcut, pentru a nu le repeta.

Nu are însă niciun sens să ne pierdem timpul sau energia regretând la nesfârşit ceea ce am făcut şi gândidu-ne la ce s-ar fi putut petrece dacă... Trebuie să începem de unde ne aflăm, aici şi acum, de la nivelul de dezvoltare pe care îl avem în prezent, cu ceea ce avem acum la dispoziţie.

Ne modifică perspectiva asupra lumii

O imagine de sine lipsită de încredere va conduce la probleme în ceea ce priveşte relaţionarea noastră cu alţi oameni şi la nenumărate întrebări despre cum anume, oare, suntem noi percepuţi de către ceilalţi.

Însă dacă ne simţim fericiţi în pielea noastră, atunci vom începe să ne pese mai puţin de ceea ce cred oamenii despre noi şi vom petrece mai mult timp având grijă de oamenii din jurul nostru.
Deci, cum facem să ne cultivăm o atitudine de auto-acceptare? Iată câteva sfaturi:


Facem spaţiu în minte pentru a putea recunoaşte calităţile de care dispunem

Mintea noastră pare să fie programată să ne facă să gândim numai rău despre noi înşine. Prin urmare, trebuie să-i modificăm în mod conştient focalizarea asupra a ceea ce avem bun, atât noi, cât şi ceilalţi.


Chiar şi numai cinci minute de exerciţiu zilnic, care presupune să trecem pe hârtie toate lucrurile bune pe care le-am făcut în ziua respectivă (oricât de nesemnificative ar fi ele) sau gândurile pozitive, inspiraţiile minunate pe care le-am avut, ne va ajuta foarte mult în cadrul acestui proces.

Nu ne identificăm cu mintea

Adeseori noi ne considerăm mintea ca fiind supremul judecător al comportamentului nostru, luând foarte în serios tot ceea ce ea ne spune, în special atunci când ne spune ceva rău despre noi înşine.


Practicarea meditaţiei ne poate ajuta să intrăm în contact cu natura mai profundă a fiinţei noastre şi să ne luăm gândurile mai puţin în serios, înţelegând că mintea este doar un instrument al naturii noastre esenţiale, care, strunit şi folosit cu înţelepciune, ne poate fi oricând de un real folos.

Intrăm în competiţie cu noi înşine, mai degrabă decât cu ceilalţi

Indiferent dacă este vorba despre muncă, sport sau orice alt domeniu de activitate, trebuie să urmărim să ne stabilim propriile noastre provocări şi nu să ne propunem neapărat să atingem un scop fix sau să ne luăm la întrecere cu alţii. Mai degrabă să urmărim să ne întrecem pe noi înşine, depăşindu-ne chiar calităţile cele mai deosebite de care dispunem.


Aceasta ne va elibera de presiunea aşteptărilor pe care ceilalţi le au de la noi, iar atunci când ne vom depăşi chiar şi cele mai minunate calităţi ale noastre, dezvoltându-ne altele şi mai extraordinare, vom trăi o mare bucurie.

Citiţi şi:
Puterea extraordinară a imaginaţiei creatoare
Priveşte viaţa dintr-o perspectivă nouă


yogaesoteric
9 septembrie 2011

Wednesday, September 7, 2011

Chocolate and cocoa polyphenols vindicated in the war against heart disease


Chocolate and cocoa polyphenols vindicated in the war against heart disease